Cuvintele dor, partea 1: Violența verbală pe Internet - Știi să te ferești?

Violenta verbala in randul adolescentilor imbraca forme variate. Explozia informationala la care sunt expusi acestia conduce de multe ori la agresiuni verbale care se refera la rasa, etnia sau orientarea sexuala diferita.

De asemenea, diferentele de religie pot constitui motive de agresiune verbala intre adolescenti, mai ales cand un tanar poarta simboluri vizibile ale credintei sale, cum ar fi baticul (hijab) specific fetelor musulmane sau kipa cu care isi acopera capul baietii evrei.

Atunci cand aceste manifestari devin persistente exista riscul ca violenta verbala sa se transforme in hartuire si sa imbrace aspecte penale.

O alta forma tot mai raspandita de agresiune verbala este cea care se manifesta prin intermediul tehnologiei, numita "cyberbullying". Termenul include sms-urile, apelurile, mailurile, postarile, conversatiile pe chat si forumuri in care cineva este jignit, umilit sau acuzat pe nedrept in mod repetat. Tot aici intra si raspandirea de zvonuri sau acuzatii nefondate despre o anumita persoana.

Violenta verbala pe Internet se poate produce 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, zi si noapte. Gradul de periculozitate al acestei forme de agresivitate este sporit si de faptul ca agresorul poate ramane anonim, iar gestul sau se distribuie in mediul online cu o viteza foarte mare. Mai mult, stergerea definitiva a unor afirmatii nepotrivite, mesaje jignitoare sau fotografii trucate este extrem de dificila, odata ce ele au fost postate pe Internet.

De aceea impactul pe care il are acest tip de agresivitate asupra victimei este urias. Ganditi-va ce inseamna pentru o adolescenta sa ii fie jignita zilnic de un coleg de clasa si ce se intampla cand acesta, sa zicem, posteaza pe pagina sa de Facebook o minciuna despre ea, care poate fi citita de rude, cunostinte, prieteni, fara ca victima sa aiba posibilitatea sa se apere.

Studiile arata ca adolescentii care sunt supusi acestui tip de agresiune sunt mai tentati sa apeleze la alcool si droguri, nu mai vor sa mearga la scoala, au din ce in ce mai putina incredere in ei insisi si ajung sa aiba probleme de sanatate.

Astfel de situatii se pot incheia tragic. Cazul Amandei Todd, adolescenta din Canada care s-a sinucis din cauza umilintelor din mediul virtual, a cutremurat o lume intreaga si a dat multora de gandit.

Cyberbullying-ul poate include:

• Batjocora repetata a unei persoane
• Trimiterea de mesaje obscene prin intermediul Internetului
• Ridiculizarea cuiva prin crearea unui profil sau a unui blog fals, continand informatii umilitoare
• Trimiterea de amenintari
• Publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fara acordul persoanei in cauza
•  

Dintre efectele hartuirii amintim:

• Scaderea stimei de sine si a sentimentului de siguranta
• Sentimente de frica, suparare, rusine
• Refuzul de a se prezenta la scoala
• Cresterea anxietatii
• Cresterea posibilitatii aparitiei tulburarilor de stres
• Evitarea activitatilor de grup, retragerea sociala
• Schimbari in starea de spirit, comportament, somn sau apetit
• Alimentarea prejudecatilor ce tin de rasa, religie, sexualitate

Cum mă apăr de hărţuirea pe Internet?

Trebuie ştiut că, indiferent de cât de gravă poate fi situaţia concretă, organele de poliţie nu au de unde să o cunoască. Aşadar este necesar ca în cazul în care eşti victima uneia dintre situaţiile de mai sus, de la pct. 1-7 să introduci o plângere prealabilă, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Este important de ştiut că atat insulta cât şi calomnia nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni în Noul Cod Penal, în vigoare de la data de 1.02.2014 (în realitate, nu mai erau considerate infracţiuni încă din anul 2007). Ca urmare a acestui fapt, în prezent este mult mai complicat de descoperit autorul uneia dintre situaţiile prevăzute la pct. 1-3. Înainte, cel lezat putea depune o plângere la Poliţie şi anchetatorii deschideau un dosar de urmarire penală pentru a decoperi cine a postat comentariile injurioase.

Recomandabil este ca în cazul mesageriei electronice şi a celei instant să recurgi la mijloacele suplimentare de filtrare şi blocare ale aplicaţiilor respective, pentru a fi ferit de corespondenţa nedorită sau/şi mesajele injurioase. Dacă totuşi nu reuşeşti să eviţi o corespondenţă injurioasă, ideal este să o salvezi, pentru a o avea ca mijloc de probă.

În prezent, pentru situaţiile de injurii, transmitere de mesaje text obscene şi manifestări umilitoare la adresa ta în mediul virtual, nu ai la îndemână decât calea civilă. Acţiunea poate fi îndreptată împotriva proprietarului de site (în situaţia prevăzută la pct. 1, căci la aceasta se aplică), care nu activează o funcţie de moderare menită să evite postările injurioase.

În situaţiile prevăzute la pct. 2 şi 3, principalul inconvenient îl reprezintă faptul că dacă se poate identifica autorul în funcţie de IP, este foarte complicat să se demonstreze că el e şi adevăratul făptuitor, în ipoteza în care invocă folosirea terminalului (calculator, telefon, tabletă etc.) de către altcineva care a avut acces la acesta. Se poate totuşi invoca o culpă uşoară, tot pe cale civilă, care presupune că nu autorul este de vină ca a postat altcineva, ci că a înlesnit accesul respectivului de pe un dispozitiv al cărui proprietar este.

În situaţia prevăzută la pct. 4, respectiv crearea de profiluri false pe reţele de socializare, forumuri sau crearea de adrese false de e-mail sau mesagerie instant (acestea din urmă folosite pentru a înşela terţe persoane asupra adevăratei identităţi ale presupusului titular), este necesară o distincţie. Astfel, trebuie făcută diferenţa dintre crearea unui prejudiciu terţilor, în special un prejudiciu material şi crearea unor astfel de profiluri/conturi în scopul punerii în situaţii jenante sau a proceda la injurii faţă de terţi. Această substituire de personalitate, creată în scopuri de a jigni pe alţii sau a-l pune pe cel în cauză în situaţii jenante trebuie să fie raportată administratorilor de site-uri sau de aplicaţii, arătându-se că e vorba de un site fals şi să se solicite ştergerea acelor profiluri/conturi.

Administratorii pot identifica inclusiv autorii conturilor false şi pot dispune suspendarea activităţii acestora pe respectivele site-uri/aplicaţii.

Dacă însă crearea de profiluri/conturi false a avut ca urmare prejudicierea unor terţi în numele tău, prin înşelăciune sau alte mijloace, e necesară introducerea unei plângeri penale, pentru ca prin mijloace specifice, anchetatorii să poată identifica (pe baza IP-ului şi altor date) persoana care ţi s-a substituit şi a cauzat respectivele prejudicii.

Dacă cineva a postat fără acordul tău nişte imagini, filme sau date de contact private, adică este vorba de situaţia de la punctul 5, trebuie să te adresezi, de asemenea, administratorului respectivului site pentru a elimina conţinutul nedorit. În cele mai multe dintre cazuri, administratorii de site-uri nu riscă situaţii ambigue sau controversate şi se conformează. Totuşi, în cazul în care ţi se refuză îndepărtarea imaginile şi datele de contact ilegal postate, poţi să faci plângere penală în baza art. 226 din Noul Cod Penal, cu privire la violarea vieţii private. La fel, te poţi adresa organelor de poliţie, atunci când consideri că s-a adus atingere bunei reputaţii prin publicarea fără acord, va puteti adresa direct politiei, pentru investigaţii.

În cazul datelor personale publicate fără acordul utilizatorului (nume, telefon, etc.), cel lezat trebuie să se adreseze Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal http://www.dataprotection.ro. Autoritatea va prelua procedurile, după depunerea unei cereri şi va hotârî măsurile legale ce se impun, mergând până la colaborarea cu Poliţia pentru aflarea adresei de IP a utilizatorului ce foloseste respectivele date personale.

Transmiterea de ameninţări reprezintă un aspect foarte important al hărţuirii din mediul virtual. În general, ameninţările au ca scop inducerea unei stări de nesiguranţă, frică şi temeri,  care pot avea finalitate nedorită. Deoarece, de multe ori nu cunoşti personal individul care te ameninţă, nu poţi fi sigur nici asupra realelor intenţii, deci starea de teamă poate fi accentuată. Atunci când ameninţarea are ca scop dobândirea unui folos material sau de altă natură, în schimbul nedivulgării in mediul on-line a unor informaţii sau imagini/filme compromiţătoare, este vorba de şantaj. În Noul Cod Penal sunt prevăzute distinct ca infracţiuni, atât ameninţarea (art. 206), cât şi şantajul (art. 207).

De aceea, tot ceea ce ai de făcut este să redactezi o plângere prealabilă către organele de urmărire penală. Totodată la art. 209 alin. (2) este prevăzută şi hărţuirea: 

„Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”  

Pentru a determina, însă, în ce măsură este vorba sau nu de hărţuire, intervin multe aspecte de ordin subiectiv, de aceea recurgerea la plângerea prealabilă pentru această infracţiune, trebuie să fie bine întemeiată pentru a fi luată în considerare.

Important! Atunci când victima hărţuirii în mediul virtual este minor, aceasta trebuie însoţită la poliţie pentru plângerea prealabilă de către părinţii săi sau tutorele desemnat legal.

SFATURI:

• Pazeste-ti informatiile personale. Nu da informatiile tale nimanui online, chiar daca vorbesti cu cineva prin programe de mesagerie instanta sau esti pe un blog, chat room, etc.
• Niciodata sa nu-ti divulgi parola! Nici macar prietenilor.
• Daca cineva iti trimite un mesaj amenintator, nu-i raspunde. Pentru o persoana rau-voitoare, o reactie din partea ta inseamna o victorie. Salveaza mesajul si arata-l parintilor.
• Nu deschide e-mailuri de la cineva pe care nu-l cunosti sau de la cineva care stii ca iti vrea raul.
• Nu posta nimic pe Internet din ceea ce nu vrei ca altii sa vada. Odata ce postezi o informatie pe Internet, aceasta nu mai este in controlul tau si poate fi preluata foarte usor de oricine
• Nu trimite mesaje atunci cand esti nervos sau suparat. Inainte sa apesi „Send” gandeste-te cum te-ai simti tu daca ai primi un astfel de mesaj.

Ajuta copiii care sunt hartuiti. Nu incuraja aceste comportamente si arata adultilor mesajele pe care le vezi.

Avem deci un mediu în care oricine poate deveni agresiv, unii o fac imediat ce nu le convine un punct de vedere și alții o fac doar de dragul de a enerva. Avem un mediu unde agresiunea poate avea consecințe grave în realitate. Avem un mediu în care oamenii aleg conștient și repetat să-i facă altuia ce și pe ei îi deranjează.

Diferența între cum se comportă oamenii ăștia în realitate și cum se comportă în mediul virtual este uriașă. Cumva faptul că stai în spatele unui monitor și vorbești cu necunoscuți, scoate la iveală toată răutatea de care ești capabil și elimină filtrul de bun simț pe care majoritatea dintre noi îl are în viața de zi cu zi.

Faptul că petrecem din ce în ce mai mult timp online, că mediul ăsta ne influențează din ce în ce mai mult viața și își pune din ce în ce mai puternic accentul pe comportamentul nostru general, ar trebui să arate necesitatea unei educații țintite spre comportamentul online.

Un internet liber nu înseamnă un internet în care să poți să ataci pe cine vrei, cum vrei, fără nicio consecință, apărându-te în spatele libertății de expresie prost înțeleasă, ci un loc unde lumea să se poată exprima fără să fie abuzată de toți cei care nu-s de acord cu tine sau nu au altceva mai bun de făcut decât să se simtă puternici pe net.

Autori: Andrei DIDAS, Camelia BADEA, Mircea COMANA